Denisa si sportul

Sa va spun sincer, primii 18 ani din viata am evitat sa fac sport cu incapatanare, nu neaparat pentru ca nu imi facea placerea activitatea in sine, cand stau acum sa ma gandesc, nu stiu daca am un motiv concret.

In generala, am facut doi sau trei ani karate, oarecum obligata de tata. Chiar ma pricepeam, aveam un sensei simpatic si rabdator, invatam destul de repede katele, loveam repede si de obicei imi mentineam postura, cred ca ajunsesem la centura albastra, nu mai stiu sigur, dar stilul era Gosoku-ryū. Acum tare rau imi pare ca m-am lasat si nu am continuat, dar am ramas cu niste reflexe foarte bune, care m-au ajutat in niste altercatii.

Apoi, m-am gandit eu asa sa fac baschet, scoala noastra era foarte buna la baschet se pare, eu avand 1,65 eram canditata perfecta, not. Antrenamentele de baschet incepeau mereu cu vreo 10 ture de teren pe care, bineinteles, le detestam cu ardoare, deoarece nu aveam conditie fizica si nu stiam sa respir & alerg corect, nici in ziua de astazi nu sunt in stare sa alerg liber, chiar daca pe banda pot alerga fara probleme. La un moment dat, am intarziat special ca sa scap de alergare, bineinteles ca nu am scapat si cred ca a trebuit sa alerg si mai mult pentru ca intarziasem. Ce sa va spun, m-am lasat si de baschet, hai ca de alergat, alergam cat de cat, dar nu prea nimeream cosul.

In clasa a 8a am avut niste probleme cu spatele si a trebuit sa imi iau scutire, a fost extrem de plictisitor pentru ca trebuia sa stau in sala de sport si nu aveam voie sa fac altceva.

Apoi a venit liceul, unde orele de sport erau un cosmar din mai multe puncte de vedere. In primul, profa tinea mereu sa imi reaminteasca, eu fiind un copil mai rotund, ca trebuie sa fac mai mult sport decat restul colegilor si ca trebuie sa slabesc neaparat, ca altceva nu e mai important pe planeta asta. Tinea sa faca asta cam de fata cu restul colegilor, pentru ca fat shaming always works. Noroc ca eram calita si aveam obrazul gros. Sa nu uitam probele de rezistenta, care bineinteles erau un deliciu. La un moment dat foarte multe dintre colegele mele si-au luat scutire la sport, eu nu ca mi-a zis clar, ca oricum nu ma lasa. Ce sa mai, eu si cu inca vreo doua colege am fost singurele care nu au dat BAC-ul la sport, am preferat sa dau la economie si bine am facut, ca notele la sport nu au fost chiar bune.

Activitate outdoor mi-a placut intotdeauna sa fac, jucam un tenis mega basic pe strada la tara, badminton in parc, in vacante numa’ cu bicicleta circulam, doar ca sportul oarecum organizat nu m-a prins, asta pana la facultate.  Atunci am avut a doua oara contact cu o sala adevarata de sport,  prima oara de capul meu a fost un mare fail, dar despre asta in alta postare. Era fun, proful ne cam lasa de capul nostru, doar sa nu stam degeaba, eram cu toate colegele, faceam noi ce faceam acolo si era ok si imi placea. Am facut sport ca si curs un singur an, pe urma pa pa si nu mi se parea ca am destul timp sa imi fac abonament la sala.

Am terminat facultatea, slabisem vreo 15 kg doar din alimentatie si am zis ca e cazul sa fac si sport. Era vacanta de vara, inainte de inceperea cursurilor de master si m-am fofilat vreo doua luni pana sa aleg o sala si niste clase. Am considerat ca e mai ok sa merg la ore de grup, fata de fitness, in ideea ca poate ma motiveaza mai mult. Dupa prima ora de step aerobic, nu am putut sa ma misc o saptamana, a fost horror, dar cumva am trecut peste si am continuat sa merg.  Doi ani am continuat sa merg de trei ori pe saptamana, indiferent de vreme si mood. vara mergeam de 5 ori si unele zile de doua ori, aveam abonament la doua sali si le alternam, fitness cu aerobic.

Prin 2014, am avut iar niste probleme, mi-am facut niste analize si printre altele, a reiesit ca am hipotiroidism. M-a demoralizat complet, dar complet si cateva luni am lasat-o mai moale. Si asta s-a simtit imediat, nu doar in conditia fizica ci si in cea psihica. Am trecut peste, am inceput sa merg iar constant, then life happened!  Am inceput sa nu mai am atat de mult timp liber si imi era foarte greu sa merg la sala la care incepusem, am schimbat salile ca sa fie mai aproape si acum abonament la doua sali, ca se pare ca numai asa pot sa ma tin, ha. Chiar am un abonament pe un an la WorldClass, care imi sare in ochi de fiecare data cand umblu in portofel.

Nu mai fac atat de mult sport ca pe vremuri, in mare parte din lipsa de timp, pentru ca acum iubesc sportul si chiar daca nu merg la sala, incerc sa fiu activa in alte moduri.  Merg foarte mult pe jos, mai fac acasa diverse exercitii, incerc sa ajung macar o data pe saptamana la o clasa si vreau sa imi iau si un set de greutati. Trag sperante ca de saptamana asta o sa fiu mai libera si o sa pot sa intru in rutina, dar cred ca solutia este sa incerc sa prioritezez mai mult sala, pentru ca  mai mereu trebuie sa fac altceva care pare mai important si de fapt nu este.

Sunt mai multe de spus, dar cred ca deja am scris foarte mult si nu vreau sa va plictisesc. Toate povestea asta a venit la invitatia celor da la B.U. Romania care au o campanie tare faina, #BUinactionRO prin care ne incuranjeaza sa fim mai active si in acelasi timp sa win some sweet, sweet prizes. Si da, esti feminina si cand ridici greutati si cand transpiri si cand alergi. De fapt, asta este si motto-ul campaniei “Be active. Be feminine. B.U.”

Au lansat si un produs nou, antiperspirantul Pure + Dry din gama in action, cu extract de cires japonez si parfum pudrat. Are o formula Pure+Dry asigura o protectie de pana la 48 de ore impotriva transpiratiei, pielea axilei ramanand uscata, protejata si  protejata timp indelungat.

Dar sa revenim la concurs,  tot ce trebuie sa faceti este sa postati o poza pe instagram facand sport si sa folositi #BUinactionRo. Ce castigati? Saptamanal casti audio sport Sony + Deo spray B.U. In Action,  3 seturi speciale I-pod Shuffle 2 GB + Deo spray B.U. In Action si premiul cel mare un card cadou Decathlon + Deo spray B.U. In Action.

 

Mult succes!